Despre mine

Fotografia mea
O(rosanu) M(arius). Dupa initialele numelui, s-ar putea afirma ca sunt ... OM! Un OM obisnuit, un OM intre oameni! Apreciat de unii si contestat de altii, in egala masura. Apreciat acum si contestat de aceleasi persoane mai tarziu. La fel de valabil si viceversa! Un OM care face cu pasiune tot ceea ce face (bine sau rau!) si primeste de la cei din jur cu aceeasi pasiune. Un OM dependent prea mult de succese si de aprecierea celor din jur, care se regaseste greu in cazul unui esec sau al nerecunostintei celor pentru care munceste sau pentru care traieste. Un OM relativ bun si altruist (in general), dar foarte exigent cu el insusi si cu cei din jur!

sâmbătă, 7 iunie 2014

Despre putere si slabiciune! Despre un om, o firma, un judet!

Postarea de ieri (”Vremea lui ... IOROC!”) a starnit reactii publice de o intensitate pe care nu o banuiam. Cum nu pot urmari toate reactile si, mai ales, nu pot raspunde la toate comentariile ce ma implica, postate de anonimi pe diverse site-uri, am ales sa fac aici precizarile necesare, in eventualitatea in care ar interesa pe cineva. Precizez din start ca nu o fac pentru cineva anume, ci  doar pentru ca eu consider ca sunt necesare anumite clarificari!

1. Ma bucur sa aflu ca astazi suspectii au fost eliberati din arest!
Pe unii poate ii va mira aceasta afirmatie, iar carcotasii nu vor crede ca sunt absolut sincer cand afirm asta! Cei care ma cunosc mai bine si cei din apropierea mea stiu insa ca mereu am sustinut ca cercetarea si judecarea faptelor penale trebuie sa se face in cvasi-totalitatea situatiilor cu suspectii in libertate (cu sau fara masuri asiguratorii, cu sau fara control judiciar, cu sau fara anumite limitari/conditionari/restrictii, de la caz la caz). Exceptiile ar trebui sa fie doar situatiile in care fapta penala este de o gravitate foarte mare si/sau cand este vorba de un pericol social real (ex.: fapte de omor cu intentie, violuri, talharie cu violenta etc.). In cazul faptelor de coruptie, de luare sau dare de mita, de falsuri si multe asemenea nu este necesar ca suspectul sa fie incarcerat, existand suficiente metode ca procuratura sa il aiba la dispozitie la nevoie. Cum in Romania devenise aproape o regula retinerea pentru 24 ore, urmata de arestarea pentru 29 zile, cu dovezi minime din partea procurorilor, necunoscute in timp util de avocatii suspectilor, nu pot decat sa ma bucur de solutia data in acest caz. Daca am in vedere si cazul primarului de la Constanta si alte cateva situatii mediatizate in ultima vreme, cred ca sunt motive pentru a fi optimist ca s-a schimbat ceva in optica instantelor judecatoresti.
2. Economia judetului nu depinde de situatia unei singure firme!
O adevarata isterie s-a creat ieri, in urma anuntului retinerii actionarului unei firme de top din Botosani. Personal consider ca a fost o reactie emotionala, de inteles omeneste vorbind, dar nicidecum justificata din punct de vedere economic. Economia unui judet cum este Botosani, situatia sa economico-financiara si sociala, nu depinde si poate sa depinda de situatia unei firma la un moment dat. Daca ar fi adevarat, ar insemna ca este foarte, foarte grav, iar cei care administreaza destinele judetului ar trebui sa isi dea demisia in secunda urmatoare. Cand s-a relocat din Botosani Socar s-a prevestit dezastrul, dar nu a fost nicidecum asa cum plangeau unii. Mereu au fost firme mari care au avut la un moment dat dificultati financiare, unele chiar au intrat in insolventa sau in faliment (Fidelio este primul caz care imi vine in minte), dar judetul a mers mai departe. Au venit alti intreprinzatori, s-au lansat alte activitati, s-au dezvoltat alte firme. Sa-i respectam pe patronii corecti, care aduc plus-valoare judetului, dar sa nu le facem statuie pentru acest lucru si, mai ales, sa nu facem greseala sa-i consideram Mesia judetului, deoarece la un moment dat vor crede acest lucru si se vor comporta in consecinta, spre dezavantajul nostru, al tuturor! 
3. Stabilitatea unei firme de top nu depinde de o singura persoana!
Sau, cel putin, nu ar trebui sa depinda, daca firma este construita si dezvoltata pe baze solide. In orice firma de top succesul apartine echipei manageriale si, la fel de important, calitatii lucratorilor. Succesul firmei botosanene mediatizata intens in ultima vreme este succesul muncitorilor si specialistilor, al sefilor de compartimente, al directorilor si, intr-o oarecare masura (mai mare sau mai mica), al actionarului majoritar. Daca actionarul se afla la un moment dat in imposibilitatea de a coordona activitatea (indiferent de motiv), trebuie sa existe mereu cineva care sa-i preia aceste responsabilitati fara ca firma sa aiba (prea mult) de suferit. Daca nu se intampla asa, atunci este o firma dependenta de un om, deci nu este o firma puternica, ci o firma slaba, vulnerabila. 
La fel este in orice alta entitate, inclusiv la sindicate, pentru a ma referi si la breasla noastra. A plecat Constantinescu de la LSI si CSDR, dar organizatiile nu au murit, ci au continuat cu noul lider si, mai ales, cu o echipa! A plecat Tarca de la conducerea CNSLR, dar organizatia traiesti cu lider nou si, la fel, cu o echipa. Am plecat eu de la Impact, dar Impact nu a murit, ci traieste cu un nou lider si o echipa. Voi pleca si de la conducerea filialei Cartel ALFA, dar va garantez ca organizatia va continua sa traiasca si sa se dezvolte. Poate chiar mai bine decat pana acum! ;)
4. Puterea si bogatia, altruismul si omenia unui om nu sunt in masura sa inlature vinovatia!
Multe reactii din comentariile citite ieri si astazi faceau referire aproape exclusiv la actiunile umanitare (caritabile) facute de unul dintre suspecti. In completare, se aduceau argumente privind sutele de persoane angajate si dependenta multor familii de persoana sa. Nimeni nu neaga aceste realitati, dar in stabilirea vinovatiei unui suspect aceste aspecte nu conteaza. Pot conta doar la individualizarea pedepsei, dupa ce este stabilita vinovatia. Nu putem sterge eventuala vinovatie prin multitudinea de fapte bune facute de cineva. Asa functioneaza justitia si este bine asa! Altfel, oameni ca Becali nu ar fi niciodata gasiti vinovati si nu ar fi niciodata incarcerati, deoarece fac acte caritabile de milioane de euro. Exagerand un pic, daca ar fi altfel, oricine ar fi tentat sa fure 10 milioane si sa faca acte caritabile de 9 milioane, stiind ca astfel scapa de pedeapsa!
5. Daca suspectii nu sunt vinovati direct, dar acopera pe cineva, atunci isi merita soarta! 
Multa lume este contrariata de pretul infim al beneficiilor solicitate in favoarea suspectului botosanean, raportat atat la castigul hotului (furnizorul de energie), cat si la averea personala a suspectului ori la cifra de afaceri a firmei sale. Contracte de 100.000 euro reprezinta mai nimic la nivelul afacerii respective. De la aceasta realitatea se nasc speculatiile, iar gura lumii deja lanseaza fel de fel de ipoteze. Nu ma voi referi deocamdata la zvonul ca un parlamentar botosanean are mari emotii in aceasta perioada, temandu-se sa nu fie implicat intr-o anumita forma, deloc placuta pentru el si pentru familia sa. Nu voi da crezare nici zvonurilor care spun ca unii au un obicei vechi de a lucra prin interpusi pusi de fatada in anumite functii (de obicei de rangul 2, de nivelul vicepresedinte, viceprimar etc.). Nici nu ma gandesc ca pot fi adevarate ipotezele lansate la colt de strada ca practica descrisa de DNA este de fapt regula, nicidecum exceptia, in activitatea unor anumite firme de top. Ma voi referi insa la ipoteza ca suspectii sunt corecti si cinstiti, dar ca au fost ”determinati” sa faca anumite lucruri mai putin legale, la cererea reprezentantilor unui partid politic, pentru a asigura fondurile atat de necesare activitatii politice. In aceasta ipoteza, alegerea lor este foarte simpla: ori se sacrifica pana la capat, sperand sa obtina recunostinta partidului dupa cei cativa ani de inchisoare, ori isi asuma barbateste eroarea (de incredere) facuta, prezentand organelor de cercetare penala adevarul complet, cu eventualele probe pe care le detin. Daca tac si ii acopera pe adevaratii vinovati, isi merita soarta, devenind si ei la fel de vinovati, astfel incat nu se cuvine sa le plangem de mila!

Sper sa reusesc ca astazi sau maine sa raspund, tot pe blogul/site-ul personal, direct si la obiect, la comentariile care ma vizau personal, ca simplu individ sau ca sindicalist! Deci ... pe curand!
 

Niciun comentariu: