II. Despre padure si despre uscaturi ... - Asistenta sociala

Voi continua serialul prin care imi propun sa prezint experiente ”ciudate” traite sau auzite.

Dupa Sanatate si Invatamant, astazi a sosit momentul sa abordez si sistemul de asistenta sociala, cu aceeasi precizare initiala: nu blamam un intreg sistem pentru niste indivizi!

ASISTENTA SOCIALA

Greu de dat exemple de ”uscaturi” din aceasta ”padure” din care, mai mult sau mai putin, fac si eu parte. Nu pentru ca nu ar exista, ci pentru ca problema asistentei sociale este o problema a sistemului, nu neaparat a unor persoane. Principalul vinovat este ... ”SEFUL”! Aproape ca nici macar nu mai conteaza la care nivel. Intalnesti in aceasta institutie multe categorii de sefi:

- ”seful-salcie” (de la atatea plecaciuni facute mai-marelui sau; acest sef nu mai vede orizontul, ci doar propria umbra);

- ”seful-diabet” (de la atatea dulcegarii adresate sefului ierarhic, conditie aproape obligatorie pentru prelungirea ”permanentului interimat”);

- ”seful-nevinovat” (vorba aceea: ”de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere!”);

- ”seful-familist” (este sustinut de familia naturala sau de familia politica; mamica, taticul sau tatuca i-a oferit postul cadou, iar el, ulterior, isi aduce alaturi toata familia in institutie);

- ”seful-smurd” (in general sunt salariatii cu mai mare experienta, obligatoriu fara indemnizatie de conducere, care inlocuiesc seful indemnizat in timpul concediilor, invoirilor, delegatiilor sau ori de cate ori este o problema delicata si mai dificila);

- ”seful-DA/NU” (nu stie sa spuna decat DA sefilor sai ierarhici si NU salariatilor din subordine).

Lista este mai lunga, dar timpul nu imi permite sa ”scanez” acum toate tipologiile.

Deoarece constat ca in toata postarea nu am dat vreun exemplu, voi incheia cu prezentarea modului in care un astfel de ”sef” si-a (re)inceput activitatea de conducere in institutie. Ramane la aprecierea fiecaruia dintre voi in care din categoriile de mai sus il veti incadra! Ca in orice institutie, cu cat functia este mai mare, cu atat mai multe acte ai de semnat. Fie scrii simplu ”Rog masuri legale” (cred ca este expresia cel mai des utilizata in sistemul bugetar!), iar secretara are responsabilitatea sa dea mai departe foaia cui crede de cuviinta, fie mai scrii un nume alaturi, adica persoana care sa rezolve problema (deja asta implica o minima cunoastere a institutiei si atributiilor fiecarui salariat), fie semnezi hartia facuta de specialistii unitatii, dupa ce verifici continutul ei, temeiul legal etc. Cum verifica ”seful” corectitudinea adreselor, imediat dupa (re)insalarea in functie? Nimic mai simplu si mai comod: chema salariatul care a intocmit adresa/documentul cu o adresa similara facuta si semnata de predecesorul in functia de conducere, verifica sa corespunda ad-literam exprimarea, pozitia semnaturilor, temeiul legal invocat si toate celelalte, iar daca adresele erau tip ”clona” semna! Schimbarea unui cuvand, o exprimare diferita (cu acelasi sens), fonturi diferite (Arial in loc de Times New Roman ori scris cu 14 in loc de 12) reprezentau tot atatea motive de refuz de a semna acea adresa si de returnare spre modificare. Situatia ar fi comica, daca nu ar fi fost vorba de sute de acte care trebuiau semnate imediat, deoarece soarta unor beneficiari depindeau de acele acte. Care este plusul pe care il aduce sistemului un asemenea ”sef”? Greu de explicat logic. Din punctul meu de vedere este doar un exemplu de ”uscatura”, care mai devreme sau mai tarziu va fi pusa pe foc! Vaaaai, ce am putut scrie! Retrag imediat cuvantul ”foc”, deoarece vorbim de funie in casa spanzuratului cand asociem focul cu ... ”uscatura”! (Ultima parte este ... ”pour les connaisseurs”!)

Pe curand!