Unul dintre cele mai controversate subiecte actuale la nivel national este subiectul Rosia Montana. Mass media nationala si locala (mai putin, din pacate!) prezinta zilnic argumente pro si contra exploatarii aurului. Nu voi relua detaliile argumentelor, deoarece in general sunt cunoscute si oricum sunt mai bine prezentate de altii decat as putea sa o fac eu. Pe scurt, la argumente PRO regasim crearea de locuri de munca pentru locuitorii din zona si toate consecintele favorabile ale ocuparii fortei de munca, precum si un oarecare castig financiar (o redeventa/chirie si o cota-parte din aurul extras). La argumente CONTRA auzim ca aceasta controversata metoda (folosirea cianurii) conduce la distrugerea eco-sistemului in zona cu toate consecintele sale, precum si la riscul imbolnavirii, in timp, a locuitorilor din regiune.
Articolul meu se va axa insa pe cautarea raspunsului la intrebarea: Cine trebuie sa decida si in functie de ce criterii trebuia sa ia decizia finala?
Din start vreau sa spun ca imi doresc si solicit si pe aceasta cale ca parlamentarii care ma reprezinta in Parlamentul Romaniei (senatorul Viorel Grigoras si deputatii Mihai Balta si Cristian Constantin Roman) sa isi declare publica optiunea pentru votul asupra legii care priveste Rosia Montana, motivand ce ii determina sa voteze astfel. Vreau sa stiu daca ei, prin votul lor, ma mai reprezinta sau nu! Vreau sa stiu daca "influenta" si "lobby-ul" facut de bogata corporatie a ajuns si la ei (sau in contul lor). Ar fi logic ca fiecare parlamentar din Botosani si din tara sa faca acest lucru, sa nu se ascunda sub un vot secret (cum se aude din ce in ce mai des) sau sub un vot de partid!
Revenind la intrebarea care asteapta un raspuns, personal nu sunt de acord cu toti cei care considera ca localnicii zonei trebuie sa decida sau ca trebuie organizat un referendum local, iar decizia finala sa tina cont strict doar de optiunea lor, deoarece ei sunt cei direct afectati. De ce nu sunt de acord cu aceste variante? Deoarece ei nu pot analiza obiectiv situatia globala, fiind constransi de o apasatoare realitate locala (lipsa locurilor de munca si, implicit, a sursei de venit). In situatii limita oamenii nu iau neaparat decizii rationale, ci iau decizii disperate, de supravietuire cu orice pret. Iar acest ORICE PRET pentru ei este de cele mai multe ori gresit evaluat. Pentru a fi mai explicit, va ofer cateva exemple: daca ii oferiti in desert unui insetat apa cu o concentratie mare de nitriti sau contaminata cu anumite bacerii credeti ca o va refuza? Nicidecum, ci i se va parea un dar divin! In conditii normale insa ar considera ca vreti sa il otraviti! Daca unui flamand ii oferiti produse alimentare expirate le va vedea ca pe niste delicatese. Unui om care doarme in aer liber o magazie facuta cu azbociment (material cancerigen, conform specialistilor) i se va parea hotel de lux. Exemplele pot continua, concluzia fiind aceeasi: persoana aflata intr-o situatie dramatica, disperata, va lua decizia pornind de la realitatea sa, asumandu-si riscuri care in alte conditii nu si le-ar asuma. Nu de putine ori ajunge in timp sa regrete decizia luata, constatand ca existau si alte alternative sau ca daca ai astepta putin ar fi avut o solutie mai buna.
In aceste conditii, cred ca toti suntem responsabili fata de locuitorii din Rosia Montana, fata de actualii locuitori, dar si fata de generatiile viitoare. Lipsa locurilor de munca nu trebuie sa determine neaparat otravirea mediului. Locuri de munca pot fi si in alte domenii, pe care statul le poate sustine direct sau indirect (turism, constructii infrastructura, atragere de investitori etc.). Nu este usor, dar astfel dovedim ca ne pasa si de viitor, nu numai de prezent. In ceea ce priveste castigul financiar, chiar nu are rost sa discutam, acesta fiind pentru Romania mult prea mic pentru niste efecte atat de dezastroase. Stiti cat aur revine Romaniei dupa multi ani de exploatare? Circa 19 tone! Asta inseamna 19 milioane de grame, pentru o tara cu 19 milioane de locuitori. Ne otravim pamantul pentru un gram de aur per locuitor? Cam mare pretul, nu credeti? In plus, nimeni nu se gandeste la pierderile colaterale: locuitorii respectivi (lucratorii si familiile lor) se vor imbolnavi categoric in maxim 10-15 ani de munca sau de locuit in apropierea mediului contaminat, ceea ce va determina statul sa suporte cheltuieli semnificative cu tratamentul bolnavilor respectivi, asigurati ai sistemului public de sanatate. Singurii care castiga efectiv vor fi doar investitorii straini, pentru care riscul afacerii este zero. Se spune ca nu exista in prezent alta metoda de a extrage acel aur, cianura fiind singura solutie tehnica. Unii spun ca ar mai exista totusi solutii alternative, doar ca acestea sunt mai scumpe si mai putin eficiente pentru investitor. Personal prefer a doua varianta! In acelasi timp nu pot sa nu ma gandesc si la altceva: stiinta si dezvoltarea tehnologica ofera de la an la an solutii noi in foarte multe domenii. Ce acum este normal, acum cativa ani parea de domeniul S.F. Daca in cativa ani (5-10 ani, de exemplu) se descopera o metoda noua de extractie, sigura pentru mediu, fara cianuri si deloc costisitoare? Cum vom explica atunci urmasilor nostri eroarea facuta acum?
Cine trebuie sa decida si in functie de ce criterii trebuia sa ia decizia finala? Categoric noi toti trebuie sa luam decizia (prin reprezentantii nostri din Parlamentul Romaniei), decizia urmand sa fie luata numai dupa dazbateri publice serioase, dupa studii de impact si analize obiective. Criteriul principal trebuie sa fie interesul Romaniei pe termen lung, evitand orice solutie care determina ceva ireparabil sau irecuperabil.
Sper ca fiecare cititor si fiecare parlamentar sa gaseasca timpul necesar pentru a viziona documentarul urmator, tradus in limba romana: Rosia Montana in viitor?
P.S. Alaturi de argumentele de mai sus, ca jurist apreciez ca legea in cauza este categoric neconstitutionala si determina un precedent foarte periculos: adoptarea unei legi exclusiv si explicit pentru interesul unei firme private! Daca tot se va crea acest precedent si statul va accepta sa dea cate o lege pentru o societate comerciala, propun ca urmatoarele legi sa fie: 1. lege pentru alocarea de fonduri de la bugetul de stat in favoarea firmei "E" in vederea sustinerii echipei de fotbal FC Botosani; 2. lege pentru scutirea firmei "V" de la toate obligatiile legale privind obtinerea autorizatiilor de constructii, de mediu etc etc. Vi se par aberante aceste propuneri? Legea pentru Rosia Montana este ceva asemanator, dar la un nivel superior ... de interese!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu