TRILOGIA … O.M.-ului!
Am fost …(continuare)
...........
c) Activitatea la Cartel
ALFA
Am ajuns sa cred ca in viata totul se intampla cu un scop,
chiar daca nu intotdeauna intelegem corect si repede acest lucru. Plecarea
dureroasa de la Tocileni, despre care am scris in episodul dedicat
invatamantului, a determinat inceperea activitatii ca profesor de religie, ceea
ce a contribuit la cresterea mea spirituala (atat prin cunostintele acumulate,
cat si prin anumite aspecte practice). Refuzul de a plati pentru un post si,
implicit, plecarea din sistemul de invatamant a determinat, dupa un oarecare
timp, oportunitatea de a intra in sistemul de asistenta sociala, care mi-a adus
multe satisfactii. Activitatea in acest sistem mi-a oferit oportunitatea sa
devin lider sindical la Protectia Copilului, iar dupa un timp sa conduc filiala
judeteana Cartel ALFA Botosani.
Cum am ajuns la Cartel ALFA? O conjuctura favorabila, de care am
profitat la momentul potrivit. De la inceputul anului 2000 conduceam Sindicatul
Impact de la Protectia Copilului
si cautam un alt sindicat din sistemul de asistenta sociala din Romania pentru
a infiinta o federatie sindicala si a negocia la nivel national pentru
drepturile salariatilor din sistem. Eram in perioada respectiva la CNSLR Fratia si in mod normal
am cautat un sindicat in cadrul acestei structuri, dar nu am gasit nimic. Am
extins cautarile si am gasit un singur alt sindicat, la Valcea. Era in toamna anului
2003 si am decis sa infiintam impreuna Federatia Nationala a Sindicatelor din
Asistenta Sociala si Protectia Copilului (FNS Pro.ASIST). Colegii de la Valcea erau afiliati la Cartel ALFA si au spus ca sunt
de acord sa infiintam federatia cu o conditie: federatia sa se afilieze la Cartel ALFA dupa infiintare. Am
discutat cu Stefan Tarca, liderul local al CNSLR Fratia, care mi-a spus,
indirect, ca pentru mine poate fi o oportunitate de cariera. Nu am inteles
atunci foarte clar la ce s-a referit, dar tind sa ii dau dreptate. La sfarsitul
anului 2003 s-a infiintat federatia, avand onoarea sa fiu primul presedinte al
acestei federatii nationale (reales la congresul federatiei din anul 2007, cand
federatia avea peste 20 de sindicate si peste 12.000 de membri!). Cartel ALFA
nu avea la momentul respectiv filiala judeteana la Botosani, astfel incat am
demarat procedura legala de infiintare a filialei, finalizata in ianuarie 2004!
Am condus filiala de la infiintare si pana in prezent, pornind de la cateva sute
de membri si ajungand la peste 10.000 la un moment dat. Nu este doar meritul
meu, ci a fost o munca de echipa, plus ca am beneficiat uneori si de situatii
conjuncturale favorabile.
Din ianuarie 2004 pana in iunie 2005 nu am fost salariatul Cartel
ALFA, ci am desfasurat activitate pentru filiala in timpul liber. De la 1 iulie
2005 am devenit salariatul confederatiei, fiind deci salarizat de catre CNS
Cartel ALFA (direct sau indirect) timp de exact 10 ani (pana la 30 iunie 2015)!
Ca salariat al confederatiei am avut doi sefi, ambii la Bucuresti: secretarul
general (Ion Homos, care raspunde de activitatea filialelor) si presedintele
(Bogdan Iuliu Hossu, un presedinte mare la propriu si la figurat!) Nu pot sa
spun decat un lucru: imi doresc sa am toata viata astfel de sefi. Hossu este
foarte zgarcit cu aprecierile (unii spun ca si eu sunt la fel!), dar cu toate
acestea tot am reusit sa-i smulg in decursul timpului vreo 4-5 de ”Bravo!”.
Daca voi credeti ca este putin, inseamna ca nu il cunoasteti! ;) Mari critici
nu imi amintesc sa fi primit, cu o exceptie: acum vreo cativa ani, intr-o
disputa puternica pe o anumita tema, mi-a reprosat ca am ajuns un … ”baron
local”, iar asta poate aduce prejudicii in timp confederatiei. Cu seful direct,
secretarul general al confederatiei, am avut o relatie perfecta si nu cred ca
gresesc foarte mult daca spun ca am devenit in timp cel putin amici foarte
buni.
In ultimii 10 ani m-am format profesional foarte mult, iar
acest lucru il datorez in mare masura sefilor de la Cartel ALFA. Fie m-au
sustinut financiar, fie mi-au asigurat accesul la programe de formare gratuite
sau cu costuri reduse, fie m-au convins ori impulsionat sa ma inscriu, asigurandu-ma
ca este util pentru cariera mea viitoare. Cand privesc in urma, daca stau
stramb si gandesc drept, trebuie sa recunosc ca intr-un procent majoritar
Cartel ALFA este ”raspunzatoare” pentru ceea ce sunt astazi din punct de vedere
profesional.
Cand am plecat de la Sindicatul Impact
am declarat: ”Principalul motiv pentru care renunt este ca nu ma consider
potrivit din punct de vedere fizic si chiar psihic pentru a continua sa
conduc un sindicat de peste 1.000 de membri. S-a ajuns la o uzura fizica si
psihica foarte mare, munca la Sindicatul Impact este o munca imensa pentru ca
ai zi de zi practic intilniri cu circa 60-80 de oameni care vin si se plang de
problemele care le au. E normal, ca de asta exista sindicatul, dar daca primesti
zilnic atatea persoane ajungi la o uzura foarte mare, mai ales dupa 10 de ani.
Ca o comparaţie pe care as putea sa o fac este cu o picatura care cade 10 de
ani de zile continuu. Pana la urma distruge locul respectiv. As putea continua,
dar fara nici un randament sau cu un randament mult, mult sub ceea ce este
nevoie. Decat sa raman presedinte de decor, prefer sa las pe altcineva care sa
dea randament”.
Daca imi este permisa o comparatie, conducerea Impact era ca
o echipa de fotbal la care eu eram capitan. Cat am putut sa alerg pe teren a
fost bine, dar la un moment dat nu mai aveam conditia fizica sa fac acest
lucru, iar daca ramaneam pe teren eram o frana pentru ceilalti. Am referat sa
ies de pe teren inainte ca spectatorii (membrii de sindicat) sa inceapa sa ma
huiduie!
La Cartel ALFA
Botosani am avut alt rol. Nu mai eram jucatorul din teren (ca la Impact), ci am fost antrenorul
de pe margine, care avea responsabilitatea coordonarii jucatorilor
(sindicatelor) din echipa pentru a se exprima unitar si a fi o forta. La Cartel ALFA Botosani nu
aveam nevoie de conditie fizica, ci de experienta, strategie, entuziasm,
implicare, dorinta de autodepasire. Vreau sa cred ca in marea majoritate a
perioadei mandatelor mele de presedinte mi-am facut bine treaba. Mai bine
in primii ani, dar ceva mai modest in ultima perioada.
Cu ultima parte a paragrafului anterior deja fac legatura cu
motivele pentru care abandonez miscarea sindicala, motive pe care le veti citi
in partea a doua (”Sunt …”) din ”Trilogia … O.M.-ului!” pe care sper sa o
postez maine!
Pe curand!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu