TRILOGIA … O.M.-ului! II. Sunt ...

TRILOGIA … O.M.-ului!

II. Sunt …

Am incheiat prima parte a trilogiei recunoscand ca mi-am facut treaba la filiala mai bine in primii ani, dar ceva mai modest in ultima perioada, acesta fiind unul dintre motivele pentru care abandonez miscarea sindicala. Daca stau bine si ma gandesc, ajung la concluzia ca scaderea randamentului meu nu este un motiv, ci o consecinta de la ceva mult mai serios.

Personal pot afirma ca am fost trup si suflet dedicat sindicalismului timp de 15 ani. Am fost atat de implicat si de dedicat miscarii sindicale, incat am uitat deseori ca exista viata si in exteriorul acestui fenomen. Am evaluat si m-am comportat cu oamenii din jurul meu in functie de pozitia lor fata de sindicat, de membrii de sindicat, de principiile miscarii sindicale. Ceva de genul: ”Cine nu este cu mine este impotriva mea!”. Am fost exigent cu mine, dar si cu persoanele din jurul meu. Cu cat erau mai apropiate de mine, cu atat asteptarile si exigentele mele erau mai ridicate. Nu imi desfasuram activitatea doar din convingere, ci uneori chiar cu patima si cu fanatism, ori acest lucru nu este de dorit, deoarece poate da nastere la efecte ireversibile.

As putea enumera usor cateva zeci de nume ale cunostintelor, amicilor sau prietenilor pe care i-am pierdut in decursul timpului, pornind strict de la controverse sindicale, de la moduri diferite de intelegere a unor actiuni sau pozitii sindicale. Exemplele sunt fie din mediul sindical (Nicu Macovei, Camelia Socianu, Sebastian Lemni, George Bursuc, toti de la Impact, Cristi Sadovei de la Sindicatul de la Urban Serv etc.), fie din randul angajatorilor unde existau sindicate pe care le conduceam sau coordonam (Simion Drelciuc, managerul de la Urban Serv, Radu Surdu, directorul de la Directia de Asistenta Sociala Dorohoi, Dorin Burlacu, directorul de la SPLAS Botosani, marea majoritate a directorilor de la Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Botosani, intr-o masura mai mare sau mai mica, incepand cu Felicia Mihai, Angela Curelariu, Liviu Radasanu si continuand cu Doina Nacu Manole, Alexandru Colbu, Daniela Cosovanu), din mediul politic (Ovidiu Portariuc, Florin Turcanu, Viorel Grigoras, Verginel Gireada etc.), din mass-media (Bogdan Caliniuc) sau chiar din familie (nu am mai vorbit cu tatal meu de la momentul in care am facut greva foamei, deoarece nu mi-a inteles si nu mi-a respectat decizia asumata).

M-am intrebat mereu in aceasta perioada daca activitatea sindicala merita toate aceste sacrificii, iar de fiecare data raspunsul a fost pozitiv. Imediat aveam si argumentul: trebuie sa fac ceea ce este bine pentru altii, nu pentru mine si daca ceea ce fac este corect ca principiu, trebuie sa imi asum si prejudicii colaterale. De cateva luni nu mai gandesc la fel. Nu mai simt pasiunea, dedicarea, nu mai simt ”microbul” sindical. Nu as mai putea acum sa ma sacrifric pentru altii, sa fac actiuni care sa imi afecteze semnificativ interesele sau confortul personal. Nu numai ca nu as mai face niciodata o greva a foamei, dar parca nici nu mai am chef sa ma cert cu cineva pentru o terta persoana sau pentru un grup. Mi-ar ramane varianta diplomatiei pentru solutionarea problemei, dar de multe ori este nevoie de mai mult. Ar exista si varianta compromisului major, in care sa cedez aproape totul catre angajator pentru mai nimic obtinut in favoarea membrilor. Nu sunt dispus sa fac asta, astfel incat am decis sa ma retrag.

Aparent plec de prea mult bine. Veniturile totale actuale sunt cu 6-700 lei peste veniturile pe care le voi avea din iulie (ca si consilier juridic principal la DGASPC Botosani voi avea sub 1.200 lei net), programul actual este cat se poate de flexibil, despre sefi am scris ca sunt perfecti si, in plus, lipsesc cu desavarsire, fiind din Bucuresti. Peste toate acestea, am ocazia sa relationez cu diferite persoane si personalitati. La DGASPC intru in disciplina specifica institutiilor publice, am de lucru semnificativ mai mult, pe bani semnificativ mai putini. Nu gasesc acum decat un singur avantaj cand compar Cartel ALFA cu DGASPC: la directie voi avea la juridic o sefa tanara si frumoasa, ceea ce confederatia nu imi poate oferi!  ;)  

Atunci de ce plec si las in urma atatea avantaje? Pentru ca nu vreau sa tradez miscarea sindicala! Am precizat ca nu mai simt acel ”ceva” care sa ma determine sa ma implic, sa pun pasiune in ceea ce fac, motiv pentru care o eventuala ramanere in miscarea sindicala ar fi sinonima cu activitatea unui mercenar: platit sa faca treaba, fara sentimente si fara implicare sufleteasca. Nu pot sa lucrez astfel pentru miscarea sindicala, avand in vedere dragostea nebuna care a existat intre noi. Sunt constient ca unii ma vor acuza ca plec, dar prefer sa ma acuze acum ca plec, decat sa ma acuze mai tarziu ca am ramas.

Am mai oferit acest exemplu, dar il reiau si aici, pentru a fi mai clar inteles: inchipuiti-va o poveste de dragoste, in care el o iubeste cu pasiune pe ea, fiind amandoi foarte fericiti. In plus, ea este si desteapta, frumoasa, aduce multi bani acasa, este gospodina, nu te inseala. Nu ii poti reprosa nimic. El este si fericit, dar si mandru ca este iubit de o asemenea faptura. Dupa un timp, desi ea il iubeste la fel de mult si nimic nu s-a schimbat in privinta ei, el nu mai simte aceeasi pasiune, nu mai este fericit. O vede frumoasa, desteapta, vede ca ea il iubeste, dar el nu ii poate raspunde cu aceleasi sentimente. Ce ar trebui sa faca in acest caz? Sa ramana alaturi de ea din obisnuinta sau din mila, fara sa o iubeasca si, eventual, sa ajunga sa o insele cu alta dupa un timp? Sau sa aiba puterea sa se indeparteze de ea, ramanand singur o vreme si sperand sa isi gaseasca in timp pe cineva alaturi de care sa se simta din nou fericit, dar oferindu-i totodata si ei sansa sa cunoasca pe cineva care o merita si care sa o faca fericita? Vor suferi amandoi la inceput un timp, dar poate viitorul va aduce fiecaruia ceea ce merita.

Am ales sa nu raman alaturi de miscarea sindicala din mila sau din obisnuinta. Am vazut ca sunt altii (cei doi care au candidat la functia de presedinte) care o iubesc cu pasiune, care se pot dedica si sacrifica pentru ceilalti, astfel incat am ales sa las locul unuia dintre ei.

Din motivele enumerate anterior, cu mine la conducere Cartel ALFA intra intr-un declin puternic. Cu altcineva la conducere Cartel ALFA are o noua sansa!

Concluzia?

Am parasit acum miscarea sindicala deoarece am iubit-o in trecut prea mult pentru a o insela in viitor!