Despre mine

Fotografia mea
O(rosanu) M(arius). Dupa initialele numelui, s-ar putea afirma ca sunt ... OM! Un OM obisnuit, un OM intre oameni! Apreciat de unii si contestat de altii, in egala masura. Apreciat acum si contestat de aceleasi persoane mai tarziu. La fel de valabil si viceversa! Un OM care face cu pasiune tot ceea ce face (bine sau rau!) si primeste de la cei din jur cu aceeasi pasiune. Un OM dependent prea mult de succese si de aprecierea celor din jur, care se regaseste greu in cazul unui esec sau al nerecunostintei celor pentru care munceste sau pentru care traieste. Un OM relativ bun si altruist (in general), dar foarte exigent cu el insusi si cu cei din jur!

sâmbătă, 28 iunie 2014

Este cert: AM IMBATRANIT!




Astazi am avut o revelatie: am imbatranit!!!

Cum fiica mea se pregateste de BAC, am incercat sa citesc si sa inteleg si eu poezia moderna. Am auzit si eu, ca tot omul, de Mircea Cartarescu, asa ca am considerat util sa citesc una din poeziile sale.
Sincer sa fiu, acum regret! Nu aruncati cu pietre asupra mea, va rog! Nu am nimic cu poetul, ii respect activitatea, ii respect si ii invidiez chiar pe cei care ii inteleg opera! Din pacate, citirea poeziei sale nu mi-a creat decat sentimentul ca am imbatranit si nu mai pricep nimic! 

Slava Domnului ca nu trebuie sa dau eu BAC-ul, ca as fi dat foaia goala la un subiect de acest gen! 
Sper insa ca la BAC sa dea ceva din ”Morometii”, ”Enigma Otiliei” si/sau ”O scrisoare pierduta”! Merge si ”Iona”! Oare Doamne-Doamne citeste ce scriu eu pe Facebook, sa imi indeplineasca rugamintea? Luni ma conving daca am cititori si din spatiul divin! Pana atunci, va doresc lectura placuta cu poezia care m-a determinat sa scriu aceste randuri!

Mircea Cărtărescu - Poema Chiuvetei

într-o zi chiuveta căzu în dragoste
iubi o mică stea galbenă din colţul geamului de la bucătărie
se confesă muşamalei şi borcanului de muştar
se plânse tacâmurilor ude.
în altă zi chiuveta îşi mărturisi dragostea:
- stea mică, nu scânteia peste fabrica de pâine şi moara dâmboviţa
dă-te jos, căci ele nu au nevoie de tine
ele au la subsol centrale electrice şi sunt pline de becuri
te risipeşti punându-ţi auriul pe acoperişuri
şi paratrăznete.
stea mică, nichelul meu te doreşte, sifonul meu a bolborosit
tot felul de cântece pentru tine, cum se pricepe şi el
vasele cu resturi de conservă de peşte
te-au şi îndrăgit.
vino, şi ai să scânteiezi toată noaptea deasupra regatului de linoleum
crăiasă a gândacilor de bucătărie.

dar, vai! steaua galbenă nu a răspuns acestei chemări
căci ea iubea o strecurătoare de supă
din casa unui contabil din pomerania
şi noapte de noapte se chinuia sorbind-o din ochi.
aşa că într-un târziu chiuveta începu să-şi pună întrebări cu privire la sensul existenţei şi obiectivitatea ei
şi într-un foarte târziu îi făcu o propunere muşamalei.
... cândva în jocul dragostei m-am implicat şi eu,
eu, gaura din perdea, care v-am spus această poveste.
am iubit o superbă dacie crem pe care nu am văzut-o decât o dată...
dar, ce să mai vorbim, acum am copii preşcolari
şi tot ce a fost mi se pare un vis.

Niciun comentariu: